Antreprenoriat social
IMPORTANȚA ANTREPRENORIATULUI SOCIAL RURAL
Antreprenoriatul social rural reprezintă una dintre cele mai eficiente soluții pentru dezvoltarea sustenabilă a comunităților din zonele mai puțin favorizate. Într-o lume în care economia tradițională nu reușește întotdeauna să răspundă nevoilor sociale, acest tip de inițiativă combină principiile afacerilor cu misiunea de a genera un impact pozitiv asupra comunității. Spre deosebire de antreprenoriatul clasic, care este orientat în primul rând spre profit, antreprenoriatul social urmărește să creeze valoare nu doar economică, ci și socială, oferind oportunități persoanelor din grupuri vulnerabile și susținând dezvoltarea locală.
În mediul rural, astfel de inițiative au un rol esențial, mai ales în contextul în care aceste zone se confruntă cu probleme precum depopularea, lipsa locurilor de muncă și accesul redus la servicii esențiale. Întreprinderile sociale reușesc să ofere o alternativă viabilă, punând accent pe resursele locale și creând locuri de muncă pentru persoanele care, altfel, ar avea dificultăți în găsirea unui venit stabil. Prin valorificarea tradițiilor și a meșteșugurilor locale, prin susținerea agriculturii ecologice sau prin promovarea turismului rural, antreprenorii sociali contribuie la revitalizarea comunităților și la creșterea calității vieții locuitorilor.
ANTREPRENORIATUL SOCIAL RURAL PE SCURT
Colaborare și solidaritate
Un aspect fundamental al antreprenoriatului social rural este faptul că acesta nu se bazează doar pe ideea de sustenabilitate economică, ci și pe colaborare și solidaritate. Multe dintre aceste afaceri funcționează sub forma unor cooperative sau asociații care implică direct comunitatea în luarea deciziilor și în împărțirea beneficiilor. În acest fel, nu doar că sunt create locuri de muncă, dar și membrii comunității sunt încurajați să se implice activ în procesul de dezvoltare economică și socială a zonei în care trăiesc.
Antreprenoriatul social rural și provocările cu care vine
Accesul la finanțare este, de multe ori, limitat, iar birocrația și lipsa sprijinului din partea autorităților îngreunează demersurile de înființare și dezvoltare a unei astfel de întreprinderi.
Pe lângă aceste aspecte, antreprenorii sociali se confruntă și cu dificultăți legate de atragerea și păstrarea forței de muncă, mai ales în contextul în care mulți tineri aleg să plece spre orașe sau în străinătate în căutarea unor oportunități mai bune.
Antreprenorialul social rural are impact semnificativ
Există numeroase exemple de succes care demonstrează că antreprenoriatul social rural poate funcționa și poate avea un impact semnificativ asupra comunității.
De la mici cooperative agricole care produc și comercializează produse locale, până la inițiative care oferă servicii educaționale și de integrare profesională pentru persoane din medii defavorizate, fiecare proiect contribuie la construirea unei economii mai incluzive și mai rezistente.
Viitorul stă în inovare
Viitorul antreprenoriatului social rural depinde, în mare măsură, de capacitatea antreprenorilor de a inova și de a găsi soluții adaptate contextului local.
Digitalizarea, accesul la piețele externe și dezvoltarea unor rețele de sprijin între întreprinderile sociale sunt doar câteva dintre direcțiile care pot ajuta la consolidarea acestui sector. Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, antreprenoriatul social rural rămâne o soluție viabilă pentru construirea unor comunități mai puternice, mai unite și mai prospere.
GHID DE BUNE PRACTICI PENTRU RIDICAREA NIVELULUI CALITATIV ÎN ACTIVITĂȚILE DE DEZVOLTARE A COMPETENTELOR ANTREPRENORIALE ÎN ECONOMIE SOCIALĂ
- Introducere
1.1. Scopul și importanța ghidului
Acest ghid este conceput pentru a sprijini dezvoltarea competențelor antreprenoriale în economia socială prin promovarea bunelor practici, oferind instrumente și metode pentru formare eficientă. Scopul său este de a îmbunătăți calitatea programelor educaționale, de a stimula inovația și sustenabilitatea în inițiativele sociale și de a facilita accesul antreprenorilor la resurse utile.
Economia socială joacă un rol esențial în incluziunea socială și dezvoltarea comunităților, iar competențele antreprenoriale sunt necesare pentru a asigura succesul și viabilitatea acestor inițiative. Prin acest ghid, ne propunem să sprijinim atât antreprenorii existenți, cât și persoanele care doresc să dezvolte afaceri sociale, oferindu-le modele și strategii aplicabile în diverse contexte.
1.2. Grupurile țintă și beneficiarii
Ghidul este destinat unui spectru larg de actori implicați în economia socială, inclusiv:
- Antreprenori sociali – persoane care doresc să lanseze sau să îmbunătățească inițiative de economie socială.
- Organizații non-guvernamentale (ONG-uri) – entități care implementează proiecte sociale și economice.
- Cooperative și întreprinderi sociale – structuri care desfășoară activități economice cu scop social.
- Autorități locale și instituții publice – actori care pot sprijini prin politici și finanțare dezvoltarea economiei sociale.
- Formatori, educatori și mentori – specialiști implicați în dezvoltarea competențelor antreprenoriale.
- Beneficiari direcți ai economiei sociale – persoane din grupuri vulnerabile care pot deveni antreprenori sau angajați în acest sector.
1.3. Metodologia și sursele de bune practici
Pentru elaborarea acestui ghid, au fost analizate:
- Studii de caz și exemple de succes din România și Uniunea Europeană.
- Politici publice și recomandări ale instituțiilor europene privind economia socială și educația antreprenorială.
- Programe de formare și inițiative finanțate prin fonduri europene, pentru a identifica metode eficiente.
- Interviuri și consultări cu experți din domeniul economiei sociale și educației antreprenoriale.
Metodologia de cercetare a inclus analiza comparativă a diferitelor modele, identificarea factorilor de succes și adaptarea acestora la realitățile economiei sociale din România.
- Contextul dezvoltării competențelor antreprenoriale în economia socială
2.1. Definiția economiei sociale și impactul acesteia
Economia socială reprezintă un sector economic care combină obiectivele economice cu cele sociale, având ca scop principal crearea de locuri de muncă, incluziunea socială și dezvoltarea comunităților. Acest sector cuprinde diverse forme juridice, cum ar fi:
- Cooperative
- Asociații și fundații
- Întreprinderi sociale și întreprinderi de inserție
- Case de ajutor reciproc
Impactul economiei sociale este semnificativ:
- Creșterea ocupării forței de muncă, în special pentru grupurile vulnerabile (persoane cu dizabilități, tineri NEET, șomeri de lungă durată).
- Reducerea inegalităților sociale și economice prin promovarea echității și solidarității.
- Inovare socială – dezvoltarea de soluții noi pentru problemele sociale, cum ar fi sărăcia sau excluziunea.
- Contribuție la dezvoltarea economică locală, prin reinvestirea profiturilor în comunități.
2.2. Rolul antreprenoriatului în dezvoltarea economiei sociale
Antreprenoriatul social este motorul principal al economiei sociale, oferind soluții inovatoare la problemele comunității. Spre deosebire de antreprenoriatul tradițional, care urmărește maximizarea profitului, antreprenoriatul social își propune să genereze valoare socială.
Principalele roluri ale antreprenoriatului în economia socială:
- Crearea de locuri de muncă pentru persoanele din grupuri vulnerabile
- Asigurarea accesului la servicii esențiale, cum ar fi educația, sănătatea și locuințele sociale
- Sprijinirea dezvoltării durabile, prin modele economice responsabile social și ecologic
- Promovarea inovării și sustenabilității în sectorul social
Un exemplu de succes este modelul de întreprinderi de inserție, care oferă locuri de muncă și formare profesională persoanelor dezavantajate, facilitând integrarea acestora pe piața muncii.
2.3. Politici europene și naționale relevante
Economia socială este susținută printr-un cadru legislativ și politici publice atât la nivel european, cât și național.
Politici europene relevante:
- Planul de acțiune pentru economia socială al Comisiei Europene (2021-2030) – stabilește direcții pentru sprijinirea sectorului, inclusiv accesul la finanțare și dezvoltarea competențelor.
- Fondul Social European Plus (FSE+) – principalul mecanism de finanțare pentru proiectele de economie socială.
- Strategia UE pentru IMM-uri și antreprenoriat social – sprijină întreprinderile sociale și start-up-urile sociale.
Politici naționale relevante în România:
- Legea economiei sociale nr. 219/2015, care definește criteriile și condițiile pentru funcționarea întreprinderilor sociale.
- Programul Operațional Capital Uman (POCU) – oferă finanțare pentru formare profesională și dezvoltarea antreprenoriatului social.
- Strategia Națională pentru Dezvoltarea Economiei Sociale, care urmărește consolidarea sectorului și creșterea impactului social al întreprinderilor sociale.
Aceste politici creează un cadru favorabil pentru dezvoltarea antreprenoriatului social, însă este necesară o mai bună corelare între strategiile naționale și fondurile europene disponibile.
- Principii de bază pentru dezvoltarea competențelor antreprenoriale în economia socială
Acest capitol evidențiază aspectele esențiale care trebuie avute în vedere pentru o formare antreprenorială de calitate în economia socială. Dezvoltarea competențelor antreprenoriale trebuie să fie accesibilă, inovatoare și sustenabilă, răspunzând nevoilor grupurilor vulnerabile și promovând soluții economice viabile.
3.1. Educația antreprenorială: metode și strategii
Educația antreprenorială în economia socială trebuie să combine teoria cu practica și să ofere participanților abilități concrete pentru gestionarea unui business social.
Metode și strategii eficiente:
- Învățare bazată pe experiență – simulări de afaceri, studii de caz, proiecte aplicate.
- Metode interactive – ateliere de lucru, jocuri de rol, hackathoane sociale.
- Învățare colaborativă – crearea de rețele între antreprenori, schimburi de experiență.
- Formare personalizată – adaptarea conținutului la nevoile fiecărui grup țintă (de ex., tineri, persoane cu dizabilități, femei antreprenor).
3.2. Incluziunea socială și inovația în antreprenoriatul social
Antreprenoriatul social trebuie să promoveze incluziunea și să creeze oportunități pentru grupurile vulnerabile.
Principii-cheie:
- Accesibilitate și egalitate de șanse – programe adaptate diverselor categorii sociale.
- Parteneriate pentru incluziune – colaborare între instituții publice, ONG-uri și sectorul privat.
- Inovație socială – utilizarea tehnologiei și a noilor modele economice pentru a răspunde nevoilor comunității (ex.: platforme digitale de economie colaborativă).
3.3. Sustenabilitatea inițiativelor de economie socială
Pentru ca inițiativele sociale să fie viabile pe termen lung, trebuie să existe un echilibru între impactul social și eficiența economică.
Elemente-cheie pentru sustenabilitate:
- Modele de afaceri mixte – combinația dintre surse de venit comerciale și finanțări externe.
- Strategii de dezvoltare pe termen lung – diversificarea surselor de venit și extinderea impactului social.
- Măsurarea impactului social – folosirea unor indicatori relevanți pentru a demonstra eficiența activităților.
- Metode și instrumente pentru dezvoltarea competențelor antreprenoriale
Acest capitol explorează metodele eficiente prin care antreprenorii sociali își pot dezvolta competențele. Formarea continuă și accesul la resurse relevante sunt esențiale pentru succesul în acest domeniu.
4.1. Formare profesională și educație non-formală
Antreprenorii sociali au nevoie de formare flexibilă și adaptată nevoilor lor.
Tipuri de formare:
- Cursuri de antreprenoriat social – organizate de universități, ONG-uri sau programe europene.
- Workshop-uri și seminarii – abordând teme precum finanțarea socială, managementul echipelor vulnerabile, strategii de marketing social.
- Educație non-formală – metode de învățare practică, bazată pe experiență, cum ar fi schimburile de bune practici sau formarea prin voluntariat.
4.2. Mentorare și coaching pentru antreprenori sociali
Mentoratul joacă un rol crucial în dezvoltarea unui antreprenor social, oferindu-i sprijin personalizat și ghidare practică.
Tipuri de mentorat:
- Mentorat 1 la 1 – un expert ghidează un antreprenor social în dezvoltarea afacerii.
- Mentorat de grup – întâlniri periodice cu alți antreprenori pentru schimb de experiență.
- Coaching antreprenorial – sesiuni structurate pentru dezvoltarea de competențe specifice (ex.: leadership, luarea deciziilor).
4.3. Instrumente digitale și tehnologii pentru formare
Digitalizarea oferă oportunități noi pentru învățare și dezvoltare.
Exemple de instrumente digitale:
- Platforme de e-learning – Coursera, Udemy, Moodle pentru antreprenoriat social.
- Aplicații mobile pentru antreprenori – gestionarea afacerii, networking și formare.
- Instrumente de simulare – softuri care ajută la testarea strategiilor de business social înainte de implementare.
- Modele de bune practici în dezvoltarea competențelor antreprenoriale în economia socială
Acest capitol prezintă exemple de succes și lecții învățate din inițiativele europene și naționale privind dezvoltarea competențelor antreprenoriale în economia socială.
5.1. Exemple de succes din România și Uniunea Europeană
România:
- „Concordia Bakery” – întreprindere socială care formează tineri defavorizați în domeniul panificației.
- „Ateliere fără frontiere” – colectare și reciclare de echipamente IT, oferind locuri de muncă persoanelor vulnerabile.
Uniunea Europeană:
- „The Big Issue” (Marea Britanie) – revistă vândută de persoane fără adăpost, oferindu-le o sursă de venit și formare profesională.
- „Färgfabriken” (Suedia) – întreprindere socială care combină arta cu formarea tinerilor în industrii creative.
5.2. Factori critici de succes și lecții învățate
Analiza acestor exemple arată că succesul în economia socială depinde de mai mulți factori:
- Un model de afaceri clar și viabil, care să echilibreze obiectivele sociale cu sustenabilitatea economică.
- Sprijinul autorităților și accesul la finanțare – facilități fiscale, granturi europene, investiții sociale.
- Crearea de parteneriate strategice – colaborare cu sectorul privat și instituțiile publice.
- Formare continuă pentru angajați și beneficiari – un aspect esențial pentru adaptarea la schimbările pieței.
5.3. Adaptarea bunelor practici la contexte diferite
Bunele practici pot fi preluate și adaptate în funcție de specificul fiecărei comunități.
Factori de adaptare:
- Context economic și legislativ – ajustarea modelului de afaceri la reglementările naționale.
- Profilul grupurilor vulnerabile – adaptarea formării la nevoile specifice ale beneficiarilor.
- Resursele disponibile – identificarea surselor de finanțare și a partenerilor potriviți.
- Evaluarea și monitorizarea impactului programelor de formare antreprenorială în economia socială
Evaluarea eficienței programelor de formare antreprenorială este esențială pentru îmbunătățirea continuă a acestora și pentru maximizarea impactului asupra comunității. Acest proces presupune stabilirea unor indicatori de performanță clari, colectarea de feedback de la beneficiari și analiza rezultatelor pentru ajustarea strategiilor de instruire.
6.1. Indicatori de performanță și instrumente de măsurare
Pentru a măsura impactul real al programelor de formare, este necesară utilizarea unor indicatori relevanți:
- Indicatori de participare: numărul de persoane formate, rata de finalizare a cursurilor.
- Indicatori de competență: gradul de îmbunătățire a abilităților antreprenoriale în rândul participanților.
- Indicatori de angajabilitate: procentul absolvenților care își lansează o afacere socială sau obțin un loc de muncă în acest domeniu.
- Indicatori economici și sociali: impactul inițiativelor asupra comunității, cum ar fi crearea de locuri de muncă și reducerea excluziunii sociale.
Instrumente de măsurare:
- Chestionare și interviuri cu participanții, trainerii și beneficiarii indirecti.
- Analiza datelor financiare și de impact social ale întreprinderilor sociale dezvoltate de absolvenți.
- Compararea rezultatelor înainte și după formare.
6.2. Metode de feedback și îmbunătățire continuă
Feedback-ul continuu este esențial pentru adaptarea programelor de formare la nevoile beneficiarilor.
Surse de feedback:
- Evaluări periodice ale cursanților privind calitatea materialelor și eficiența formatorilor.
- Monitorizarea progresului absolvenților și a dificultăților întâmpinate în aplicarea competențelor dobândite.
- Consultarea cu experți și parteneri din domeniul economiei sociale pentru actualizarea conținutului formării.
Măsuri pentru îmbunătățire:
- Adaptarea curriculumului la schimbările pieței și nevoile antreprenorilor sociali.
- Integrarea unor metode inovatoare, cum ar fi învățarea prin proiecte reale și mentoring personalizat.
6.3. Studii de caz privind impactul real asupra comunității
Este important să analizăm exemple concrete care demonstrează eficiența formării antreprenoriale în economia socială.
Exemple:
- Programe de formare pentru tineri NEET (nici în educație, nici în muncă) – Impact: creșterea angajabilității și dezvoltarea unor start-up-uri sociale.
- Inițiative de formare pentru persoane cu dizabilități – Impact: integrarea acestora în piața muncii prin afaceri sociale sustenabile.
- Surse de finanțare și parteneriate pentru dezvoltarea competențelor antreprenoriale
Accesul la finanțare și parteneriate solide sunt factori esențiali pentru succesul programelor de formare antreprenorială.
7.1. Fonduri europene și naționale pentru antreprenoriatul social
Finanțarea proiectelor de antreprenoriat social poate proveni din diverse surse:
Fonduri europene:
- Fondul Social European Plus (FSE+): sprijină inițiative de formare și integrare pe piața muncii.
- Programul Erasmus+: finanțează schimburi de bune practici și cursuri pentru formatori.
- Programul InvestEU: oferă sprijin financiar pentru start-up-uri sociale și întreprinderi sociale.
Fonduri naționale:
- Start-Up Nation pentru antreprenoriat social – sprijin pentru start-up-uri sociale în România.
- Granturi oferite de autoritățile locale pentru dezvoltarea competențelor în rândul grupurilor vulnerabile.
7.2. Parteneriate public-private pentru dezvoltare sustenabilă
Cooperarea dintre sectorul public, privat și ONG-uri poate crește eficiența programelor de formare.
Tipuri de parteneriate:
- Colaborări cu universități – pentru dezvoltarea programelor academice în antreprenoriat social.
- Sprijin din partea companiilor private – sub formă de mentorat, finanțare și acces la resurse tehnologice.
- Colaborări cu administrația publică – pentru implementarea politicilor de sprijinire a economiei sociale.
7.3. Microfinanțarea și finanțarea pentru întreprinderile sociale
UE sprijină microîntreprinderile și întreprinderile sociale prin intermediul instrumentelor financiare oferite de programul InvestEU și de Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI).
Obiectivele microfinanțării UE și ale sprijinului financiar pentru întreprinderile sociale sunt promovarea creării de locuri de muncă și a incluziunii sociale prin:
- facilitarea accesului la microfinanțare pentru grupurile vulnerabile care doresc să înființeze sau să-și dezvolte propria întreprindere și pentru microîntreprinderi și sporirea ofertei de microfinanțare
- sprijinirea dezvoltării de întreprinderi sociale, în special prin facilitarea accesului la finanțare
- consolidarea capacității instituționale a furnizorilor de microcredite și a furnizorilor de finanțare pentru întreprinderile sociale prin consiliere și asistență tehnică.
Microantreprenorii sau întreprinderile sociale interesate de finanțarea rambursabilă își pot depune candidatura direct prin intermediul intermediarilor financiari selectați care beneficiază de sprijin din partea UE.
Finanțare și asistență tehnică
Fondul InvestEU
În perioada de programare 2021-2027, Fondul InvestEU va mobiliza investiții publice și private în valoare de peste 372 de miliarde EUR prin intermediul unei garanții de la bugetul UE în valoare de 26,2 miliarde EUR.
Această garanție sprijinită de UE este implementată prin intermediul „partenerilor de implementare” ai InvestEU, cum ar fi Grupul BEI (Banca Europeană de Investiții), instituțiile financiare internaționale și băncile naționale de promovare.
Aproximativ 2,8 miliarde EUR din garanție vor fi alocate investițiilor sociale și competențelor până în 2027, inclusiv investițiilor în microfinanțare și în finanțarea pentru întreprinderile sociale.
Mai multe informații cu privire la produsele financiare oferite pentru microfinanțare și finanțarea pentru întreprinderile sociale sunt disponibile pe paginile web ale partenerilor de implementare ai InvestEU: FEI și CEB.
În cazul instituțiilor de microfinanțare și al băncilor, aprobarea sau aderarea la Codul european de bună conduită pentru acordarea de microcredite este o condiție prealabilă pentru a beneficia de sprijin din partea UE în cadrul programului InvestEU, precum și în cadrul instrumentelor financiare EaSI.
Aflați mai multe despre InvestEU pe pagina de internet a InvestEU și pe Portalul pentru economia socială.
Platforma de consiliere InvestEU
Platforma de consiliere InvestEU oferă sprijin consultativ și asistență tehnică promotorilor și intermediarilor de proiecte. Puteți accesa sprijinul prin intermediul unui punct central de acces de pe site-ul Comisiei Europene, disponibil aici.
Sprijinul consultativ pentru furnizorii de microfinanțare și finanțare pentru întreprinderile sociale este disponibil atât prin intermediul Băncii Europene de Investiții, cât și prin cel al Băncii de Dezvoltare a Consiliului Europei.
Asistența tehnică pentru finanțare incluzivă social – SIFTA
Asistența tehnică pentru finanțarea incluzivă social (SIFTA) este o componentă specială a Platformei de consiliere InvestEU care sprijină furnizorii de microfinanțare și de finanțare pentru întreprinderile sociale. Ea are la bază succesul înregistrat în cazul asistenței tehnice EaSI.
Prin intermediul SIFTA și principalul partener de consiliere InvestEU, Banca Europeană de Investiții, UE furnizează servicii specifice de consolidare a capacităților pentru furnizorii de microfinanțare și de finanțare pentru întreprinderile sociale, sub multe forme.
Printre acestea se numără cursuri de formare adaptate, ateliere, schimburi inter pares și vizite de studiu, precum și realizarea de ratinguri, analize și evaluări privind respectarea Codului european de bună conduită în furnizarea de microcredite.
- Concluzii și recomandări
Acest capitol oferă direcții strategice pentru îmbunătățirea programelor de formare antreprenorială și pentru integrarea bunelor practici în politicile publice.
8.1. Strategii pentru îmbunătățirea programelor de formare
Pentru a crește eficiența programelor de dezvoltare a competențelor antreprenoriale, este necesară:
- Integrarea noilor tehnologii în formare (realitate virtuală, platforme interactive).
- Adaptarea programelor la nevoile grupurilor vulnerabile prin metode personalizate.
- Crearea unui ecosistem de sprijin pentru antreprenorii sociali, prin rețele de mentorat și incubatoare de afaceri.
8.2. Integrarea bunelor practici în politicile publice
Pentru ca economia socială să prospere, este necesară o coordonare între strategiile guvernamentale, mediul academic și sectorul privat.
Măsuri recomandate:
- Simplificarea accesului la finanțare pentru antreprenorii sociali.
- Dezvoltarea unor strategii naționale de educație antreprenorială care să includă economia socială.
- Crearea unor mecanisme de monitorizare pentru a măsura eficiența formării.
8.3. Direcții viitoare pentru dezvoltarea economiei sociale
Pentru viitor, economia socială trebuie să se bazeze pe inovație, colaborare și digitalizare.
Tendințe și direcții viitoare:
- Extinderea economiei circulare și verzi – modele de afaceri sociale sustenabile.
- Dezvoltarea unor hub-uri de inovare socială pentru sprijinirea start-up-urilor sociale.
- Creșterea rolului digitalizării – folosirea platformelor online pentru formare, finanțare și colaborare.
Bibliografie
- Comisia Europeană. (2023). Planul de acțiune pentru economia socială. Bruxelles: Publicația Oficială a Uniunii Europene.
- Parlamentul European. (2022). Raport privind promovarea antreprenoriatului social și inovării sociale în Europa. Bruxelles.
- Ministerul Muncii și Protecției Sociale. (2021). Strategia Națională pentru Economia Socială 2021-2027. București.
- Fondul Social European Plus (FSE+). (2023). Ghidul solicitantului pentru finanțarea economiei sociale. Bruxelles.
- Ashoka România. (2022). Modele de succes în antreprenoriatul social în Europa Centrală și de Est. București.
- Yunus, M. (2010). Building Social Business: The New Kind of Capitalism That Serves Humanity’s Most Pressing Needs. New York: PublicAffairs.
- OECD. (2021). Social Economy and Innovation: Key Drivers for Sustainable Development. Paris.
- Global Entrepreneurship Monitor (GEM). (2022). Raport global privind antreprenoriatul social. Londra.
- European Network of Social Integration Enterprises (ENSIE). (2023). Politici și practici pentru sprijinirea întreprinderilor sociale în UE. Bruxelles.
- Zahra, S. A., Gedajlovic, E., Neubaum, D. O., & Shulman, J. M. (2009). A typology of social entrepreneurs: Motives, search processes and ethical challenges. Journal of Business Venturing, 24(5), 519-532.
GHID PENTRU DEZVOLTAREA ABILITAȚILOR ANTREPRENORIALE ȘI MANAGERIALE ÎN ECONOMIA SOCIALĂ
- Introducere
Economia socială joacă un rol esențial în dezvoltarea sustenabilă, având ca scop principal crearea de valoare socială și nu doar maximizarea profitului. Acest ghid oferă un cadru detaliat pentru dezvoltarea abilităților antreprenoriale și manageriale necesare pentru succesul unei inițiative de economie socială.
- Fundamentele Economiei sociale
2.1 Definiție și principii
Eeconomia socială desemnează un tip de organizare a relațiilor sociale care contribuie la dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra interesului general şi a dezvoltării durabile, o manifestare a mediului social care promovează şi contribuie la dezvoltarea cetăţeniei active, a autodeterminării şi a coeziunii sociale.
Economia socială generează creşterea calitativă şi cantitativă a ocupării prin:
- crearea de locuri de muncă pe termen lung
- fie în cadrul întreprinderilor de economie socială;
- fie prin sprijinirea de către acestea a unor activităţi care pot genera sau care asigură locuri de muncă – autoocupare, dezvoltare de noi locuri de muncă pentru alţii,
- dezvoltarea unor structuri de inserţie care acompaniază persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile pe termen scurt sau mediu pentru integrare treptată pe piaţa muncii, în economia reală, prin:
- dezvoltarea unor programe eficiente de ocupare dedicate persoanelor vulnerabile;
- creşterea şi susţinerea creării de locuri de muncă adaptate nevoilor specifice ale acestora;
- promovarea cu prioritate a unor activități care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru aceste persoane, activităţi care vizează în mod prioritar ocuparea cât mai multor persoane aparţinând acestor grupuri, şi nu productivitatea pe termen scurt.
Rolul sau misiunea economiei sociale constau in: creşterea numărului persoanelor care sunt nu numai consumatori, ci şi producători de bunuri sau furnizori de servicii, contribuind astfel la: creşterea produsului intern brut;
- susţinerea şi dezvoltarea spiritului antreprenorial;
- dezvoltarea unor programe locale sau comunitare complexe, care pot oferi răspunsuri adaptate nevoilor locale specifice, inclusiv prin:
- identificarea corectă a acestor nevoi, mai ales cu privire la grupurile vulnerabile,
- dezvoltarea unor mecanisme eficiente de producţie la nivel local,
- dezvoltarea de mecanisme eficiente de desfacere a produselor locale (creşterea accesului la pieţe), contribuind în acest mod şi la creşterea varietăţii de opţiuni ale consumatorilor,
- dezvoltarea de forme de microcreditare, de ajutor reciproc etc.,
- dezvoltarea şi funcţionarea eficientă a unor tipuri de servicii sociale în vederea reducerii vulnerabilităţii;
- reducerea discriminării şi a percepţiilor negative privind anumite grupuri sociale, inclusiv prin evidenţierea faptului că acestea nu reprezintă probleme, ci resurse pentru societate;
- sprijină şi promovează diversitatea domeniilor şi formelor de calificare, formare iniţială şi formare continuă, cu impact inclusiv asupra dezvoltării varietăţii de ocupaţii din România, în concordanţă cu tendinţele europene de dezvoltare în domeniu;
- diversificarea surselor de autosusţinere pentru structuri din domeniul social, cum sunt, de exemplu, organizaţiile nonprofit sau societăţile cooperatiste, şi pentru beneficiarii acestora;
- creşterea capacităţii de autofinanţare a unor categorii variate de persoane fizice sau juridice, prin diversificarea opţiunilor financiare flexibil;
Economia socială include organizații care pun pe primul loc impactul social: cooperative, asociații, fundații și alte structuri cu obiective comunitare. Principiile economiei sociale includ:
- Solidaritate și echitate – Exemplu: cooperativele de muncitori unde deciziile sunt luate democratic.
- Participare democratică – Exemplu: asociațiile comunitare unde membrii votează asupra direcțiilor strategice.
- Prioritizarea obiectivelor sociale – Exemplu: organizațiile care reinvestesc profitul în servicii sociale.
- Reinvestirea profiturilor – Exemplu: o cafenea socială care folosește veniturile pentru a finanța programe educaționale.
Schema organizării în domeniul economiei sociale
2.2 Cadru legislativ
Legislația europeană și națională oferă un suport important pentru dezvoltarea economiei sociale, inclusiv prin fonduri europene destinate antreprenoriatului social. Exemple de reglementări specifice:
- Regulamentul (UE) nr. 346/2013 privind fondurile de investiții europene pentru antreprenoriat social.
- Legea economiei sociale nr. 219/2015 (România) – oferă un cadru pentru funcționarea în domeniu.
2.3. Intreprinderea socială
O întreprindere socială este o organizație care combină misiunea socială cu principiile economice, având ca scop principal rezolvarea unor probleme sociale, economice sau de mediu, mai degrabă decât maximizarea profitului pentru acționari. Aceste organizații joacă un rol important în dezvoltarea comunităților locale și în sprijinirea grupurilor vulnerabile.
Caracteristici principale:
- Misiunea socială principală: Scopul său este de a genera beneficii sociale, cum ar fi reducerea sărăciei, integrarea persoanelor din grupuri defavorizate, protecția mediului sau promovarea educației.
- Reinvestirea profitului: Majoritatea profitului este reinvestit pentru a sprijini misiunea socială sau pentru a dezvolta activitățile întreprinderii.
- Implicarea comunității: Întreprinderile sociale se bazează pe participarea activă a comunităților sau a grupurilor vizate.
- Activitate economică: Generează venituri prin vânzarea de bunuri și servicii, nu depind exclusiv de donații sau finanțări publice.
În România, conceptul de întreprindere socială este reglementat de Legea nr. 219/2015 privind economia socială. Aceasta prevede că întreprinderile sociale pot obține un atestat de întreprindere socială și, dacă îndeplinesc anumite criterii suplimentare, pot deveni întreprinderi sociale de inserție, având obligația de a angaja cel puțin 30% dintre salariați din rândul persoanelor din grupuri vulnerabile.
Astfel, întreprinderile sociale contribuie la dezvoltarea sustenabilă și la coeziunea socială prin promovarea solidarității și incluziunii.
Structurile de economie socială în mediul urban funcționează ca o punte între nevoile sociale și cerințele economice, oferind soluții sustenabile pentru integrarea persoanelor vulnerabile și pentru rezolvarea problemelor comunitare. În acest context, mediul urban oferă oportunități diverse pentru dezvoltarea acestor structuri datorită densității populației, resurselor mai variate și cererii mai mari de servicii și produse.
Sunt întreprinderi de economie socială societăţile cooperative de gradul 1, cooperativele de credit, asociaţiile şi fundaţiile care desfăşoară activităţi economice, casele de ajutor reciproc ale salariaţilor şi ale pensionarilor, precum şi orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor de înfiinţare şi organizare, definiţia şi principiile prevăzute în cadrul normativ in vigoare.
Întreprinderile de inserţie care reinvestesc integral profitul obţinut în activităţi de restructurare, achiziţie de echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru) necesare dezvoltării activităţii economice şi/sau amenajarea şi/sau crearea locurilor de muncă pentru persoanele care aparţin grupurilor vulnerabile beneficiază de scutire de la plata impozitului pe profit. Registrul întreprinderilor de economie socială este elaborat şi actualizat continuu în colaborare cu ministerele de resort, cu scopul recunoaşterii instituţionale a domeniului economiei sociale şi al asigurării informaţiilor necesare corecte şi complete cu privire la situaţia şi evoluţia domeniului la nivel naţional.
2.4 Antreprenoriatul clasic versus antreprenoriatul social
Antreprenori sunt toți cei care întreprind activități care stimulează progresul economic, găsind alternative inovative de a îmbunătăți procesele, produsele și serviciile pentru care există o cerere pe piața liberă. Prin maximizarea resurselor în scopul profitului, antreprenorul creează valoare economică.
Chiar dacă antreprenoriatul social crește în popularitate, acest concept este înțeles diferit de către fiecare în parte, adesea creând confuzie. Unii văd antreprenoriatul social strict ca dezvoltarea de organizații non-profit. Pentru mulți alții, antreprenoriatul social este exclusiv legat de potențialul organizațiilor non-profit de a demara activități pentru profit astfel încât să își diversifice sursele de finanțare pentru activitatea socială asumată. Iar altora le vine în minte activitatea de responsabilitate socială a corporațiilor (CSR), atunci când aud conceptul de antreprenoriat social.
Antreprenoriatul social este o formă a antreprenoriatului clasic. Este o mentalitate care se poate manifesta în orice mod și oriunde în lume, cu condiția să urmărească o misiune socială.
Dacă un antreprenor clasic de afaceri pentru profit își propune ca obiectiv principal să creeze profit și să maximizeze randamentul investițiilor, practic să crească averea investitorilor, sau să servească nevoile clienților, pentru un antreprenor social aceste aspecte reprezintă doar modul/mecanismul prin care își poate atinge obiectivul real, și anume de a produce în jurul lui o schimbare în sustenabilă, inovativă și de durată. Altfel spus, pentru antreprenorii sociali, mecanismele pieței libere, mecanismele afacerilor clasice, precum și însuși profitul, sunt toate doar un proces în atingerea scopului final, și anume scopul social.
- Dezvoltarea Abilităților antreprenoriale
3.1 Caracteristicile unui antreprenor social
Un antreprenor social trebuie să posede:
- Viziune și capacitate de inovare
- Competențe de leadership participativ – Ex: liderii ONG-urilor care implică activ comunitatea în luarea deciziilor.
- Abilități de gestionare a resurselor – Ex: utilizarea eficientă a voluntarilor și a fondurilor disponibile.
3.2 Planificarea unei inițiative sociale
Etapele cheie includ:
- Identificarea unei probleme sociale – Ex: lipsa accesului la educație în zone rurale.
- Dezvoltarea unei soluții sustenabile – Ex: crearea unei platforme de învățare online accesibilă.
- Crearea unui model de afaceri social – Ex: implementarea unei taxe moderate pentru utilizatorii care pot plăti, astfel încât să fie finanțată educația gratuită pentru cei defavorizați.
3.3 Surse de finanțare
- Fonduri europene
- Granturi naționale
- Dezvoltarea abilităților manageriale
4.1 Leadership și luarea deciziilor
- Management participativ – Exemplu: un ONG care implică beneficiarii în luarea deciziilor strategice.
- Gestiunea conflictelor – Metode: medierea, tehnici de comunicare asertivă.
- Abilități de negociere – Ex: negocierea parteneriatelor cu autorități locale.
4.2 Gestiunea resurselor
- Planificarea bugetară – Exemplu: cum să distribui eficient resursele pentru un proiect social.
- Optimizarea resurselor umane – Ex: dezvoltarea unui program de voluntariat eficient.
- Digitalizare și automatizare – Ex: utilizarea unui CRM pentru gestionarea donatorilor.
4.3 Monitorizare și evaluare
- KPI pentru impact social – Ex: numărul de beneficiari ajutați, reducerea ratei abandonului școlar.
- Raportarea performanțelor – Ex: crearea unui raport anual de impact.
4.4 Trei pași simpli pentru antreprenori sociali la demararea unei întreprinderi sociale
- Alegerea audienței vizate
- Cine va cumpăra produsele/serviciile pe care întreprinderea socială le va oferi? Cine sunt competitorii de pe piață? Este loc în piață pentru produsele/serviciile propuse? În ce mod diferă produsele/serviciile față de ceea ce există deja pe piață?
- Fie că îi numim clienți sau consumatori, orice întreprindere, fie ea socială sau pentru profit, are nevoie de cumpărători, de aceea este important ca antreprenorii sociali să identifice categoriile de oamenii cărora se adresează, precum și care este nevoia la care întreprinderea va răspunde.
- Cu timpul oamenii își schimbă prioritățile și odată cu ele își schimbă inclusiv comportamentul de cumpărare. Acesta este motivul pentru care un antreprenor social trebuie să rămână conectat la audiența vizată pe tot parcursul activității, astfel încât să poată identifica acele lipsuri și nevoi la care poate să răspundă.
- Identificarea și testarea ipotezei de start
- Un antreprenor social înființează o întreprindere de îngrijire de copii (spre exemplu), serviciu subvenționat pentru mamele singure. Ipoteza de start este că mamele singure au nevoie de îngrijire de copii de calitate pe care nu și-o pot permite. Se poate ca, spre exemplu, odată cu trecerea în mediul de muncă la distanță din cauza pandemiei, nevoia pentru un astfel de serviciu să fi scăzut considerabil. De aceea e important să fie identificată ipoteza problemei sociale și să fie testată din perspectiva audienței selectate.
- Cunoașterea practică a audienței vizate
- Fie că prin grupuri de social media, prin vizite în instituții sau plimbări prin parc, antreprenorul social este conectat la comunitatea din jurul său, și cu precădere este conectat la audiența vizată de întreprinderea sa socială. Întâlnind membri ai audienței vizate antreprenorul are ocazia de a afla noutăți și informații care au potențialul de determina schimbări în procesele/produsele/serviciile/modul de comunicare al întreprinderii sale, pe baza intereselor comune și a nevoilor audienței vizate.
- Concluzii
Dezvoltarea abilităților antreprenoriale și manageriale în economia socială este esențială pentru crearea unui impact pozitiv și sustenabil. Accesul la resurse, educația continuă și finanțarea adecvată sunt factori critici pentru succes. Aplicarea strategiilor prezentate în acest ghid poate contribui la creșterea sustenabilității și eficienței organizațiilor din acest sector.